„Fericirea înseamnă să ai o familie mare, iubitoare, grijulie, închegată, care să locuiască într-un alt oraş.” (George Burns)

Familia de origine este familia în care ne-am născut şi am crescut. Este formată din acei oameni care fac ca o casă sa se transforme într-un cămin, este locul unde ar trebui să ne simţim validaţi, încurajaţi, respectaţi, apreciaţi, şi de ce nu criticaţi atunci când este cazul. Dar critica trebuie să fie însoţită de iubire, şi să fie făcută cu referire la un comportament şi nu cu referire la o persoană anume. Cu toţii avem nevoie de iubire şi suport din partea familiei de origine, în special în primii ani ai vieţii când ne formăm, când avem nevoie de modele. Şi părinţii ştiu că ei reprezintă primele modele pentru copiii lor, şi tot de la ei vom avea şi modelul sau anti-modelul unei relaţii de cuplu. Este de asemenea important să fim un model pentru copiii noştri nu doar prin sfaturi bune şi prin valori exprimate verbal, ci comportamentul nostru să fie în acord cu ceea ce spunem, să fim autentici. Nu se cade să îi spunem copilului că nu are voie să mintă, şi noi să ne permitem să facem asta, sau că nu are voie să bea alcool şi să fumeze, dar noi să facem aceste lucruri. Şi cred că pentru a avea o societate mai bună, trebuie să pornim de la părinţi. De la trezirea lor, de la informarea lor, pentru că în familie se pun bazele viitoarei personalităţi, a viitorului caracter. Tot în familie învăţăm toleranţa şi sacrificiul. Unii părinţi renunţă la ei înşişi pentru binele copilului. Dar trebuie să fim atenţi şi la ce reprezintă acel „bine”. Dumnezeu ne-a dat puterea de fi creatori, noi trebuie să fim responsabili de ceea ce creăm şi să creăm din iubire şi cu iubire. Ce poate mai fi mai divin şi mai sublim decât a aduce pe lume un nou sufleţel? Se întâmplă câteodată ca părinţii să fie cei care au mai mare nevoie de el. Avem de învăţat atât de multe de la copii. Trebuie să fim atenţi şi deschişi spre asta. Pentru că ei sunt puri, autentici, intuitivi. Ei învaţă de la noi, noi învăţăm de la ei.
… citeste mai departe…

„Nimic nu piere in natura, ci numai legaturile lucrurilor se schimbă, numai formele se mută; toate se rotesc într-un cerc veşnic. Elementele rămân tot aceleaşi.” (George Barit)

Cât de frumoasă este o pajişte înflorită, o pădure de mesteceni, un râu care sursură, cântecele păsărilor, răsăritul soarelui, cerul şi vârful muntelui. Toate acestea, şi mult mai multe, ne sunt oferite de Mama Natură. Oare am uitat-o? Trecând grăbiţi pe stradă, de acasă la servicu, de la serviciu acasă sau la cumpărături, uităm sa ne bucurăm de frumuseţea unui arbore, uităm să învăţăm smerenia şi umilinţa de la firele de iarbă. Natura ne învaţă şi ne dăruieşte necondiţionat. Nu ne costă nimic să ne bucurăm de toate aceste minunăţii. Doar puţin timp, un răgaz, o clipă în care să ne îndepărtăm puţin de grijile zilnice, şi să contemplăm..o floare. Natura ne învaţă şi despre renaştere. Ea ne dăruieşte remedii pentru problemele noastre, ne dă energie, ne revigorează. Avem timp pentru atât de multe lucruri, doar pentru Natura, nu. Este mai uşor şi aparent mai eficient să apelăm la medicamente, decât la serviciile naturii. Este mai uşor să ne menţinem aceleaşi obiceiuri, care ne conduc la aceleaşi rezultate, decât să depunem puţin efort pentru a avea o viaţă mai bună şi mai senină, mai simplă, mai aproape de sufletul nostru şi de natură. … citeste mai departe…

Adrian Nuţă, în cartea „Despre iubirea nonposesivă şi exuberantă”, ne prezintă două tipuri de iubire: Iubirea-răspuns şi Iubirea-dăruire.

„Iubirea-răspuns este un amestec de iubire şi dorinţe personale. Această iubire începe cu mine şi apoi ajunge la tine. Nu este o iubire liberă, ci condiţionată. Eu nu te iubesc indifernt dacă tu faci sau nu ceva pentru mine. Nu, nu. Te iubesc, după ce primesc ceva de la tine, după ce ai venit în întâmpinarea unei nevoi personale. Iubirea-răspuns conţine, în subtext, următorul mesaj: Fă-mă să mă simt bine, fericit! De exemplu, am nevoie cand mă întorc seara, de la slujbă, să găsesc mâncare gătită. Vreau ca tu să îmi faci de mâncare, iar eu te iubesc. Dacă nu stii să găteşti, dacă nu-ţi place sau te-ai săturat să-mi faci de mâncare, avem probleme. Nu te mai iubesc. Sau am nevoie să mă admiri, să-mi spui că sunt frumoasă, specială, deosebită. Tu mă apreciezi şi eu te iubesc. Când îmi arăţi imperfecţiunile, defectele, viciile, iubirea mea pentru tine dispare.

Iubirea mea nu pleacă de la mine spre tine pur şi simplu. Ai vrea tu… Există condiţii, exigenţe, standarde. Dacă respecţi condiţiile, şii cont de exigenţe, te ridici la înălţimea aşteptărilor, ei da, meriţi, sâc. Însă nu-ţi voi oferi energia mea iubitoare pur şi simplu pentru că tu exişti, ci numai dacă tu faci ceva pentru mine.

Iubirea răspuns este şi în cazul în care încerci să îl schimbi pe celălalt. Să îl modelezi. Să îi modifici comportamentele. Să îi refaci structura de personalitate. Dar, ne spune dl. Adrian Nuţa, încercarea de a-l schimba pe celălalt este nu doar inutilă ci şi, pentru cei care au imţul umorului, comică. Este ca şi cum pe tine te doare stomacul şi te duci la doctor, rugându-l să-ţi prescrie o reţetă pentru vecinul tău. Boala este a ta! Ca să te simţi bine, nu altcineva trebuie să se schimbe. Schimbă-te tu, dacă simţi nevoia unei schimbări. … citeste mai departe…