Într-un post anterior Andreea ne prezenta câteva din învăţămintele lui Robin Sharma, unul dintre cei mai populari vorbitori şi lideri de workshop pe plan mondial. În acest articol eu voi încerca să intru mai în amănunte şi să vă ofer informaţii cât se poate de detaliate; voi posta şi voi încerca să vă traduc cele mai relevante filmuleţe de pe video blog-ul lui Robin Sharma, acestea fiind puse la dispoziţie şi pe youtube.

Înainte de toate vreau să vă anunţ că în 29 septembrie 2010 Robin Sharma vine la Bucureşti pentru un seminar – “Lead without Title – High Performance Leadership in Turbulent Times“. Prezentările sale sunt inspiraţionale, pline de idei, bogate în tactici din lumea reală, pe care oricine le poate aplica în viaţa personală şi cea organizaţională.

“Succesul spectaculos al unor companii nu se bazează pe noroc sau coincidenţă. Ele ajung în top oferind servicii excelente sau inovând, dar mai ales investind în capitalul uman, cel ce este inima şi sufletul oricărei organizaţii.”

Mai multe detalii despre eveniment, rezervări, bilete găsiţi pe www.robinsharma.ro.

Ultima carte şi bestseller încă de la apariţie, The Leader Who Had No Title, ne învaţă cum să obţinem rezultate spectaculoase, cum să trezim liderul din noi şi cum să avem viaţa profesională şi personală pe care ne-am dorit-o întotdeauna. … citeste mai departe…

Robin Sharma

Robin Sharma este considerat a doua mare minte în domeniul leadership-ului pe plan mondial.
A scris câteva cărţi ce au ajuns bestseller: “Călugărul care şi-a vândut Ferrari-ul” şi “Ghidul împlinirii”
A înfiinţat firma “Sharma Leadeship International Inc.” care are în portofoliul clienţilor pe: Nike, Microsoft, IBM, GE, FedEx, NASA, Unilever, Sun Microsystems, precum şi universităţile Harvard şi Yale.

Iată sintetizate câteva dintre învaţămintele lui:

a) Aşa cum îţi trăieşti zilele, în aşa fel îţi făureşti viaţa.
Nu-ţi irosi zilele, pentru că nu există nici o zi fără importanţă.

b) Un proverb spune: “A şti să citeşti, dar a nu citi, este aproape acelaşi lucru cu a fi analfabet.” Găsiţi-vă timp pentru a citi în fiecare zi. Citirea unei cărţi de un autor pe care îl admiri face ca o parte din strălucirea lui să te cuprindă şi pe tine. O. Holmes spunea: “Orizontul gândirii, odată lărgit de o idee, nu va mai reveni niciodată la dimensiunile de dinainte“.
Poţi să reduci cheltuielile cu chiria, cu mâncarea sau hainele, dar niciodată să nu renunţi să investeşti în cărţi bune.
… citeste mai departe…

“Oamenii spun: “Nu mai există mister!” – pentru că misterul nu se revelează sub forma pe care o aşteaptă ei. “Unde sunt ingerii?”, intreabă. Dar ingerii nu sunt aşa cum i-am inchipuit noi.” (“Oceanografie”, Editura Humanitas)

Existenţa noastră este un miracol, simţiţi asta? Faptul că ne trezim dimineaţa, că ne putem desfăşura toate activităţile dintr-o zi, că respirăm, că mergem, că vedem, toate acestea par fapte comune şi lipsite de importanţă, dar sunt divine, acesta este miracolul existenţei noastre. Marea şansă de a ne fi născut, în această formă, Aici şi Acum, de a Trăi, de a Experimenta, de a creşte prin experienţele noastre, prin deschiderea noastră.

Faptul că am avut şansa de a fi, nu este o întâmplare, este o binecuvântare pe care o trăim zilnic. Ce facem cu aceasta şansă ? Suntem oare conştienţi de ea ?
… citeste mai departe…

Circulă pe adresele de e-mail şi apare ca articol pe multe blog-uri. L-am primit şi eu pe mail de la Andreea, colaboratoarea mea la acest blog. Cum eu nu obişnuiesc să-i deranjez pe ceilalţi cu MASS-uri, am postat textul aici. Merită citit până la ultimul cuvânt. Un mesaj de dat mai departe:

“Când te desparţi din vina ta, încerci o vreme să te lupţi cu ireversibilul, îţi dai seama că n-are sens, te lamentezi de formă şi renunţi. Când te desparţi din vina celuilalt, ai nevoie de o perioadă de timp ca să înţelegi ce s-a întâmplat. Iei povestea de la capăt, pas cu pas şi te chinui să pricepi ce n-a fost bine şi unde ar fi trebuit ca lucrurile să apuce pe alt drum. … citeste mai departe…

Trăieşte total, trăieşte cu pasiune… În felul acesta fiecare moment devine de aur, iar întreaga ta viaţă se transformă într-o înşiruire de clipe aurite. O astfel de fiinţă nu moare niciodată, căci atingerea ei seamănă cu aceea a regelui Midas: orice atinge, se preschimbă în aur.

Această scurtă viaţă pe care o aveţi poate fi transformată într-un paradis. Această mică planetă este floarea de lotus a paradisului.

Singura răspundere adevărată este faţă de propriul tău potenţial, faţă de propria ta inteligenţă şi conştienţă, faţă de acţiunea conformă cu ele.

Atunci când te naşti, nu eşti un copac, ci o sămânţă. Trebuie să creşti, trebuie să ajungi la o înflorire, iar această inflorire va fi mulţumirea ta, împlinirea ta. Această înflorire nu are nimic de-a face nici cu puterea, nici cu banii, nici cu politica. Nu are legătură decât cu tine, cu evoluţia ta personală.

Înţelege, trebuie să devii o adevarată celebrare pentru tine însuţi!
… citeste mai departe…

„Fericirea înseamnă să ai o familie mare, iubitoare, grijulie, închegată, care să locuiască într-un alt oraş.” (George Burns)

Familia de origine este familia în care ne-am născut şi am crescut. Este formată din acei oameni care fac ca o casă sa se transforme într-un cămin, este locul unde ar trebui să ne simţim validaţi, încurajaţi, respectaţi, apreciaţi, şi de ce nu criticaţi atunci când este cazul. Dar critica trebuie să fie însoţită de iubire, şi să fie făcută cu referire la un comportament şi nu cu referire la o persoană anume. Cu toţii avem nevoie de iubire şi suport din partea familiei de origine, în special în primii ani ai vieţii când ne formăm, când avem nevoie de modele. Şi părinţii ştiu că ei reprezintă primele modele pentru copiii lor, şi tot de la ei vom avea şi modelul sau anti-modelul unei relaţii de cuplu. Este de asemenea important să fim un model pentru copiii noştri nu doar prin sfaturi bune şi prin valori exprimate verbal, ci comportamentul nostru să fie în acord cu ceea ce spunem, să fim autentici. Nu se cade să îi spunem copilului că nu are voie să mintă, şi noi să ne permitem să facem asta, sau că nu are voie să bea alcool şi să fumeze, dar noi să facem aceste lucruri. Şi cred că pentru a avea o societate mai bună, trebuie să pornim de la părinţi. De la trezirea lor, de la informarea lor, pentru că în familie se pun bazele viitoarei personalităţi, a viitorului caracter. Tot în familie învăţăm toleranţa şi sacrificiul. Unii părinţi renunţă la ei înşişi pentru binele copilului. Dar trebuie să fim atenţi şi la ce reprezintă acel „bine”. Dumnezeu ne-a dat puterea de fi creatori, noi trebuie să fim responsabili de ceea ce creăm şi să creăm din iubire şi cu iubire. Ce poate mai fi mai divin şi mai sublim decât a aduce pe lume un nou sufleţel? Se întâmplă câteodată ca părinţii să fie cei care au mai mare nevoie de el. Avem de învăţat atât de multe de la copii. Trebuie să fim atenţi şi deschişi spre asta. Pentru că ei sunt puri, autentici, intuitivi. Ei învaţă de la noi, noi învăţăm de la ei.
… citeste mai departe…

„Nimic nu piere in natura, ci numai legaturile lucrurilor se schimbă, numai formele se mută; toate se rotesc într-un cerc veşnic. Elementele rămân tot aceleaşi.” (George Barit)

Cât de frumoasă este o pajişte înflorită, o pădure de mesteceni, un râu care sursură, cântecele păsărilor, răsăritul soarelui, cerul şi vârful muntelui. Toate acestea, şi mult mai multe, ne sunt oferite de Mama Natură. Oare am uitat-o? Trecând grăbiţi pe stradă, de acasă la servicu, de la serviciu acasă sau la cumpărături, uităm sa ne bucurăm de frumuseţea unui arbore, uităm să învăţăm smerenia şi umilinţa de la firele de iarbă. Natura ne învaţă şi ne dăruieşte necondiţionat. Nu ne costă nimic să ne bucurăm de toate aceste minunăţii. Doar puţin timp, un răgaz, o clipă în care să ne îndepărtăm puţin de grijile zilnice, şi să contemplăm..o floare. Natura ne învaţă şi despre renaştere. Ea ne dăruieşte remedii pentru problemele noastre, ne dă energie, ne revigorează. Avem timp pentru atât de multe lucruri, doar pentru Natura, nu. Este mai uşor şi aparent mai eficient să apelăm la medicamente, decât la serviciile naturii. Este mai uşor să ne menţinem aceleaşi obiceiuri, care ne conduc la aceleaşi rezultate, decât să depunem puţin efort pentru a avea o viaţă mai bună şi mai senină, mai simplă, mai aproape de sufletul nostru şi de natură. … citeste mai departe…

Adrian Nuţă, în cartea „Despre iubirea nonposesivă şi exuberantă”, ne prezintă două tipuri de iubire: Iubirea-răspuns şi Iubirea-dăruire.

„Iubirea-răspuns este un amestec de iubire şi dorinţe personale. Această iubire începe cu mine şi apoi ajunge la tine. Nu este o iubire liberă, ci condiţionată. Eu nu te iubesc indifernt dacă tu faci sau nu ceva pentru mine. Nu, nu. Te iubesc, după ce primesc ceva de la tine, după ce ai venit în întâmpinarea unei nevoi personale. Iubirea-răspuns conţine, în subtext, următorul mesaj: Fă-mă să mă simt bine, fericit! De exemplu, am nevoie cand mă întorc seara, de la slujbă, să găsesc mâncare gătită. Vreau ca tu să îmi faci de mâncare, iar eu te iubesc. Dacă nu stii să găteşti, dacă nu-ţi place sau te-ai săturat să-mi faci de mâncare, avem probleme. Nu te mai iubesc. Sau am nevoie să mă admiri, să-mi spui că sunt frumoasă, specială, deosebită. Tu mă apreciezi şi eu te iubesc. Când îmi arăţi imperfecţiunile, defectele, viciile, iubirea mea pentru tine dispare.

Iubirea mea nu pleacă de la mine spre tine pur şi simplu. Ai vrea tu… Există condiţii, exigenţe, standarde. Dacă respecţi condiţiile, şii cont de exigenţe, te ridici la înălţimea aşteptărilor, ei da, meriţi, sâc. Însă nu-ţi voi oferi energia mea iubitoare pur şi simplu pentru că tu exişti, ci numai dacă tu faci ceva pentru mine.

Iubirea răspuns este şi în cazul în care încerci să îl schimbi pe celălalt. Să îl modelezi. Să îi modifici comportamentele. Să îi refaci structura de personalitate. Dar, ne spune dl. Adrian Nuţa, încercarea de a-l schimba pe celălalt este nu doar inutilă ci şi, pentru cei care au imţul umorului, comică. Este ca şi cum pe tine te doare stomacul şi te duci la doctor, rugându-l să-ţi prescrie o reţetă pentru vecinul tău. Boala este a ta! Ca să te simţi bine, nu altcineva trebuie să se schimbe. Schimbă-te tu, dacă simţi nevoia unei schimbări. … citeste mai departe…

„O broşură nu ajunge; oamenii au nevoie sa asculte pe cineva vorbindu-le, lor şi copiilor lor, despre divorţ.” (Francoise Dolto)

În trecut se considera că cei care au căsătorii nefericite trebuie să rămână împreună pentru copii, dar în prezent mulţi cred că este mai bine pentru copii ca părinţii lor să se despartă, atunci când nu se mai înţeleg şi trăiesc un permanent conflict.

Copiii pot percepe nefericirea părinţilor ca pe un semn că nu îi mai iubesc pe ei suficient de mult, sau cum îi iubeau înainte. Adeseori copiii se simt vinovaţi pentru neînţelegerile dintre părinţi, sentimentul de vinovăţie devenind mai apăsător atunci când aceştia hotărăsc să divorţeze. Temerea lor este că îşi vor pierde unul sau ambii părinţi; această frică este întărită adesea după divorţ, pentru că ambii părinţi sunt de regulă furioşi unul pe celălalt. Redefinirea rolurilor parentale este un pas necesar în cadrul procesului de divorţ. Deşi nu mai sunt împreună ca şi cuplu, cei doi continuă să fie părinţi şi trebuie să îşi asume această responsabilitate. Studiile arată că primul factor care deţine cea mai mare influenţă în adaptarea copiilor după divorţ este reprezentat de interacţiunea lor frecventă şi continuă cu ambii părinţi. Iar cel de-al doilea factor de importanţă maximă îl constituie capacitatea părinţilor de a renunţa la animozitatea dintre ei şi de a începe să-şi împartă creşterea copiilor în manieră eficientă. Ei trebuie să respecte dreptul şi nevoia copiilor de a fi şi cu celălalt părinte. … citeste mai departe…